Îmbracă-te cu Hristos
Prin pocăință și botez, suntem uniți cu moartea și învierea lui Hristos și chemați să umblăm într-o viață nouă:
„Toți câți am fost botezați în Isus Hristos, am fost botezați în moartea Lui. Am fost îngropați deci împreună cu El prin botez în moarte, pentru ca, așa cum Hristos a fost înviat din morți prin slava Tatălui, tot așa și noi să umblăm într-o viață nouă." — Romani 6:3–4
Această viață nouă este exprimată printr-o poruncă simplă, dar puternică:
„Ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Hristos, și nu purtați grijă de firea pământească, pentru a-i împlini poftele." — Romani 13:14
A ne îmbrăca cu Hristos înseamnă a-I lăsa caracterul să ne modeleze gândurile, dorințele, cuvintele și faptele. Înseamnă a învăța să trăim într-un mod care Îl reflectă. Această viață nu poate fi trăită doar prin puterea omenească:
„Umblați cârmuiți de Duhul, și nu veți împlini pofta firii pământești." — Galateni 5:16
A-L urma pe Hristos nu înseamnă că nu ne poticnim niciodată. Când păcătuim, nu ne ascundem de Dumnezeu. Ne întoarcem la El cu mărturisire și pocăință:
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept… ca să ne ierte." — 1 Ioan 1:9
Dragoste, Statornicie și Crucea
A ne îmbrăca cu Hristos înseamnă, de asemenea, a învăța să iubim așa cum a iubit El:
„Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții." — Ioan 13:34
Dragostea Lui ajunge chiar și la cei care ni se împotrivesc. Ea refuză ura, răzbunarea și amărăciunea. Dragostea lui Hristos nu rămâne privată. Ea ne îndeamnă să-i ajutăm pe alții să-L cunoască și să-L urmeze:
„Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile… și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit." — Matei 28:19–20
Totuși, a-L urma cu credincioșie pe Hristos poate fi și costisitor. Isus a spus:
„Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea în fiecare zi și să Mă urmeze." — Luca 9:23
A ne lepăda de noi înșine nu înseamnă a crede că viețile noastre nu au valoare. Înseamnă a renunța la mândria noastră, la dorințele egoiste și la voia proprie ori de câte ori acestea se împotrivesc lui Hristos.
A-L urma poate aduce jertfă, respingere sau persecuție. Nu este o scurtă experiență emoțională, ci o umblare de-o viață în credincioșie:
„Să alergăm cu stăruință… ținându-ne privirile ațintite asupra lui Isus." — Evrei 12:1–2
Rezistăm nu punându-ne încrederea în puterea noastră, ci ținându-ne privirea ațintită asupra lui Isus.
Hristos Nu Este Dezbinat
Ținându-ne privirea ațintită asupra lui Hristos ne ferește, de asemenea, să dăm unor lideri, tradiții sau grupuri omenești locul care Îi aparține doar Lui:
„Hristos a fost împărțit? Pavel a fost răstignit oare pentru voi? Sau în numele lui Pavel ați fost voi botezați?" — 1 Corinteni 1:13
Nicio tradiție, titlu, grup sau identitate creștină nu ar trebui să devină mai important decât Domnul care a murit pentru noi. Într-o lume creștină dezbinată, ne amintim că Hristos nu este dezbinat. Toți cei care Îi aparțin sunt mădulare ale unui singur trup, având doar pe Hristos ca Cap al lui.
A ne îmbrăca cu Hristos ne modelează modul în care ne pocăim, iubim, slujim, rezistăm și ne raportăm la alți credincioși. A ne îmbrăca cu Hristos înseamnă a-I aparține pe deplin, a-L reflecta în lume, a ne lepăda de noi înșine, a ne lua crucea și a rămâne credincioși chiar și atunci când a-L urma este costisitor.
În Secțiunea 4, poți descoperi mai profund ce înseamnă să umbli într-o viață nouă, să iubești așa cum a iubit Hristos, să te lepezi de tine însuți, să-ți iei crucea și să-I aparții mai întâi Lui.