O Invitație Respectuoasă
Dragi prieteni,
Scriem cu respect, sinceritate și dragoste.
Oamenii se îndoiesc sau resping credința în Dumnezeu din multe motive. Unii găsesc dovezile neconvingătoare. Alții se luptă cu suferința sau cu tăcerea aparentă a lui Dumnezeu. Alții au fost răniți de fățărnicie religioasă, abuz, presiune sau răspunsuri superficiale la întrebări serioase.
Nu presupunem că necredincioșii sunt necinstiți, imorali sau nedispuși să caute adevărul. Întrebările sincere merită o cercetare sinceră.
Invitația noastră este simplă: Ia-L în considerare cu atenție pe Isus Hristos. Cercetează-I viața, cuvintele, moartea și afirmația că a înviat din morți. Creștinismul însuși spune că totul depinde de această afirmație:
„Dacă Hristos n-a fost înviat, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră."
Credința creștină nu se sprijină doar pe idei mângâietoare sau pe sentimente personale. Ea afirmă că Dumnezeu a lucrat în istorie prin Isus din Nazaret. Această afirmație nu merită nici acceptare automată, nici respingere superficială.
De Ce Să-L Iei în Considerare pe Isus?
Mulți oameni Îl admiră pe Isus ca pe un învățător înțelept sau un simbol al compasiunii. Totuși, Evangheliile Îl prezintă ca fiind mult mai mult. Isus i-a primit pe cei respinși, a înfruntat fățărnicia religioasă, a iertat păcate, a vestit Împărăția lui Dumnezeu și i-a chemat pe oameni să-L urmeze. A spus:
„Eu sunt calea, adevărul și viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine."
Nu a spus doar că știe o cale spre adevăr. A afirmat că adevărul și viața se află în El. De asemenea, i-a invitat pe cei osteniți:
„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă."
Prin urmare, Isus trebuie cercetat în termenii Lui proprii. A fost El greșit înțeles? Au fost afirmațiile Lui eronate? Sau este El, cu adevărat, mai mult decât un învățător obișnuit? Întrebarea nu poate primi răspuns doar admirând câteva dintre spusele Lui morale, ignorând în același timp ceea ce a spus despre Sine.
Istoria și Învierea
Majoritatea istoricilor antichității acceptă că Isus a existat și a fost răstignit sub guvernatorul roman Ponțiu Pilat. Principalele noastre surse sunt epistolele lui Pavel, cele patru Evanghelii, alte scrieri creștine timpurii și referințe ulterioare din partea unor autori evrei și romani.
Autorii Noului Testament au fost creștini, dar aceasta nu face ca mărturia lor să fie lipsită de valoare. În același timp, scrierile lor trebuie cercetate cu atenție, nu tratate ca niște transcrieri moderne. Luca explică de ce a scris:
„După ce am cercetat cu atenție toate lucrurile de la început, am hotărât și eu să ți le scriu în ordine."
Cercetătorii continuă să dezbată datele, autoria, sursele și unele detalii ale relatărilor evanghelice. Creștinii ar trebui să recunoască aceste discuții cu sinceritate.
Întrebarea istorică centrală rămâne: De ce au ajuns primii urmași ai lui Isus să fie convinși că El înviase din morți? Pavel consemnează o proclamație creștină timpurie:
„Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; a fost îngropat și a fost înviat a treia zi, după Scripturi."
Apoi enumeră arătările către Petru, apostoli, Iacov și peste cinci sute de credincioși deodată:
„După aceea S-a arătat la peste cinci sute de frați deodată, dintre care cei mai mulți sunt încă în viață, iar unii au adormit."
Referirea lui Pavel la martori care erau încă în viață sugerează că el prezenta învierea ca pe o afirmație publică, deschisă cercetării, nu doar ca pe o experiență spirituală privată. Credința în înviere nu a fost inventată secole mai târziu. Ea s-a aflat aproape de începutul mișcării creștine.
Evangheliile relatează, de asemenea, un mormânt gol și întâlniri cu Isus după moartea Lui. Nu toți istoricii interpretează la fel aceste relatări. Unii acceptă mormântul gol ca fiind istoric probabil, în timp ce alții rămân nesiguri. Arătările relatate au fost înțelese ca întâlniri autentice, viziuni, experiențe psihologice sau tradiții în dezvoltare.
Mulți dintre primii urmași ai lui Isus s-au confruntat cu împotrivire, întemnițare și persecuție pentru că au proclamat învierea Lui. Noul Testament consemnează execuția apostolului Iacov, în timp ce mărturia creștină timpurie susține puternic că și Petru și Pavel au fost uciși. Alți câțiva apostoli au fost pomeniți ca martiri, și mulți au îndurat împotrivire și suferință continuând să proclame ceea ce credeau că au fost martori. Suferința lor nu dovedește prin ea însăși învierea, dar arată că convingerea lor a fost sinceră, publică și costisitoare.
Creștinii nu ar trebui să pretindă că toți istoricii sunt de acord că Isus a înviat. Nu sunt. Dar este, de asemenea, nedrept să respingi învierea doar spunând că minunile sunt imposibile. A respinge învierea numai pentru că minunile nu se pot întâmpla ar însemna să presupui concluzia dinainte.
Întrebarea sinceră este: Ce explică cel mai bine mărturia timpurie, arătările relatate și transformarea urmașilor lui Isus — și ar putea realitatea să includă mai mult decât simple procese naturale? Creștinii cred că Dumnezeu L-a înviat pe Isus din morți și L-a confirmat ca Domn.
Întrebări Care Contează
Face Știința Inutilă Ideea de Dumnezeu?
Știința ne oferă cunoștințe remarcabile despre modul în care funcționează lumea naturală. Credința în Dumnezeu nu ar trebui niciodată să înlocuiască cercetarea științifică. Dar Dumnezeu nu este propus ca un alt obiect fizic din interiorul universului. Întrebarea despre Dumnezeu privește de ce există universul deloc și de ce este ordonat într-un mod pe care rațiunea omenească îl poate înțelege.
Știința studiază funcționarea realității. Prin ea însăși, nu rezolvă orice întrebare despre sursa sau sensul ultim al realității. Creștinismul propune că universul este inteligibil pentru că provine de la un Creator rațional:
„La început, Dumnezeu a creat cerurile și pământul."
Ce Spui Despre Suferință?
Suferința este una dintre cele mai puternice provocări la adresa credinței într-un Dumnezeu iubitor. Boala, violența, abuzul, dezastrele, nedreptatea, durerea și suferința copiilor nu pot primi răspuns prin fraze ușoare. Biblia însăși conține strigăte de durere:
„Până când, Doamne? Mă vei uita pe vecie?"
Creștinismul nu oferă o explicație simplă pentru fiecare tragedie. Răspunsul lui central este Isus. Evanghelia afirmă că Dumnezeu nu a rămas distant față de suferință. În Hristos, El a trăit respingerea, durerea, nedreptatea, suferința fizică și moartea. Isus a plâns. A fost trădat. A fost răstignit.
Crucea nu explică fiecare eveniment dureros, dar arată că Dumnezeu nu este indiferent la suferința omenească. Învierea declară apoi că moartea și răul nu vor avea ultimul cuvânt.
De Ce Nu Este Dumnezeu Mai Evident?
Unii oameni Îl caută sincer pe Dumnezeu și tot experimentează tăcere. Ei nu ar trebui acuzați automat de mândrie sau necinste. Chiar și autorii biblici au întrebat:
„Pentru ce Îți ascunzi fața?"
Creștinismul învață că Dumnezeu S-a făcut cunoscut prin creație, conștiință, Scriptură și, cel mai deplin, prin Isus Hristos. Totuși, această descoperire nu înlătură orice nesiguranță și nici nu impune credința tuturor.
O rugăciune simplă și sinceră ar putea fi:
Dumnezeule, dacă exiști, ajută-mă să recunosc ce este adevărat.
Aceasta nu cere să te prefaci că deja crezi. Exprimă deschidere.
Ia-L în Considerare pe Isus pentru Tine Însuți
Drag prieten,
Nu îți cerem să-ți suprimi îndoiala sau să-ți fabrici certitudinea. Te invităm să citești o Evanghelie și să-L iei în considerare cu sinceritate pe Isus.
Ai putea începe cu:
- Marcu, cea mai scurtă și mai directă relatare;
- Luca, care pune accent pe compasiune și context istoric;
- Ioan, care se concentrează profund pe identitatea lui Isus.
Întreabă-te:
- Ce fel de persoană este Isus?
- Cum îi tratează pe cei slabi, vinovați, mândri și respinși?
- De ce iartă păcate?
- De ce îi invită pe oameni să vină direct la El?
- De ce a fost răstignit?
- Ce au crezut primii Lui urmași că s-a întâmplat după aceea?
- Ce ar însemna dacă El a înviat cu adevărat din morți?
Citește Evanghelia însăși, nu doar argumente din partea credincioșilor sau a scepticilor. Urmează dovezile cu smerenie și permite ca propriile tale presupuneri să fie puse sub semnul întrebării.
Poți, de asemenea, să te rogi:
Dumnezeule, dacă exiști, călăuzește-mă spre adevăr.
Ajută-mă să-L văd pe Isus așa cum este cu adevărat.
Dă-mi curajul să răspund cu sinceritate.
Inima mesajului creștin este aceasta: Dumnezeu ne-a creat și nu ne-a părăsit. Ființele omenești s-au întors de la El și s-au rănit unele pe altele prin egoism, mândrie, nedreptate și păcat. Isus Hristos a intrat în lumea noastră, a iubit fără fățărnicie, Și-a dat viața pentru păcătoși și a înviat din morți. Prin El, Dumnezeu oferă iertare, împăcare, viață nouă și speranță veșnică.
„Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine."
Dacă Isus nu a înviat, afirmația centrală a creștinismului se prăbușește. Dacă a înviat, El nu poate rămâne doar un învățător interesant din trecut. El este Domnul cel viu, care ne cheamă să avem încredere în El și să primim viață.